Valoare proprie, analiză paralelă, încărcare și rotație

Valoarea proprie arată cât din diferențele tuturor întrebărilor surprinde o componentă. Criteriul Kaiser păstrează componentele cu valoare proprie peste 1; adesea indică prea multe. Analiza paralelă compară valorile proprii cu cele din date aleatorii de aceeași mărime și păstrează doar ce se află deasupra - este propunerea mai fiabilă. Rotația întoarce soluția astfel încât fiecare întrebare să aparțină cât mai clar unei singure componente: varimax păstrează componentele independente, promax permite factorilor să fie corelați.

Exemplu: Învățarea la universitate, 6 întrebări: 2 componente, 63% surprins împreună. Întrebarea 7 se încarcă cu ,89 pe componenta 1 și deloc pe componenta 2.

Atenție: Încărcările sub ,30 sunt ascunse. Dacă o întrebare se încarcă peste ,30 pe două componente, ea nu aparține clar uneia.